Bucuresti, oras european. Am auzit de zeci de ori aceasta sintagma zisa ba cu emfaza, ba cu un oftat, ba cu obida, ba cu ironie de catre soferii cu ochii atintiti catre Primarie sau guvern.
Daca e sa lasam la o parte orice afect, vom vedea ca Bucurestiul este o mare metropola europeana sub aspectul numarului de locuitori si un oras de lumea a doua spre a treia din punctul de vedere al infrastructurii.
Capitala Romaniei este mai populata decat multe alte "surori" din UE. Potrivit ultimelor date oficiale, daca in Bucuresti, pe un kilometru patrat, se inghesuie 9.079 oameni, in Paris, pe aceeasi suprafata, locuiesc 890 de oameni, in Berlin - 3.905, in Viena - 3.850, in Budapesta - 3.674, iar in Bratislava - 1.226. Iar studiile arata ca in urmatorii zece ani populatia capitalei Romaniei se va dubla.
Ei bine, foarte multi dintre acesti oameni care se inghesuie pe kilometrul patrat bucurestean au masini. O plimbare prin caritierele bucurestene la sfarsit de saptamana, in afara sezonului estival, ne arata o mare de masini parcate ca sardelele. In aceste conditii, nu e de mirare ca solutiile de fluidizare a traficului esueaza una dupa alta, iar nevroza soferilor sporeste pe luna ce trece.
Cum nu ne obliga nimeni sa nu inventam din nou roata, nu avem decat sa aruncam o privire catre marile orase europene. Cum or fi rezolvat ele aceasta problema?
Solutiile ar fi, in linii mari, doua: un transport in comun subteran cat mai eficient si civilizatie in trafic.
Solutii pe si pe sub pamant
Nu trebuie cine stie ce studii de specialitate pentru a intelege ca daca toti bucurestenii se suie in masini pentru a pleca dimineata de-acasa, nu vor ajunge mai departe de coltul strazii.
Multi insa nu au de ales. Din Drumul Taberei, de exemplu, cu ce sa pleci? Nu exista decat transport suprateran, supaaglomerat in permanenta. La orele de varf, se urca in primul autobuz numai cei de la primele statii dupa capul de linie. Restul astepta 2, 3 chiar 4 masini pana sa prinda una care sa mai aiba loc macar pe scari.
Se tot vorbeste de ani de zile despre extinderea metroului catre Drumul Taberei. Insa planurile se blocheaza pentru ca durerea este a Capitalei, iar decizia a ministerului Transporturilor. Acesta nu vrea sa renunte la Metrorex, sursa buna de venituri, cu atat mai mult cu cat, cu exceptia a doi ani, bucurestenii au avut primari din opozitie, sabotati cat incape de la Palatul Victoria.
Pa hartie, exista deja trei noi magistrale M5 : Drumul Taberei - Pantelimon, M6 : Rahova - Colentina, M7 : Gara de Nord 2 - Aeroport Otopeni. Anul trecut, pe vremea asta, ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, promitea ca lucrarile la linia de metrou Universitate-Drumul Taberei vor incepe in 2008.
Am ajuns deja in octombrie. Ati vazut vreo lucrare? Cine a fost in Londra sau Paris a vazut ce binecuvantare pentru deplasare este un sistem de metrou bine pus la punct.
Dar daca Bucurestiul ar avea un astfel de metrou, ar renunta soferii bucuresteni la masina pentru a apela la el? Impinsi de disperarea unui trafic care la un moment dat se va bloca de tot, poate. Dar de buna voie?
Pentru multi romani, masina este nu numai o necesitate de deplasare. Este si o marca a succesului. Ai masina, deci nu mai esti chiar asa, oricine. Multi dintre cei care nu se duc fara patru roti nici macar pana la coltul strazii considera ca mersul cu mijloacele de transport in comun este ceva umilitor, rezervat doar plebeilor cu care ei, patricienii, nu se amesteca.
Aceasta metalitate se combina nefericit in multe cazuri cu sedentarismul deja devenit mod de viata, dar si cu urmele trumei din vremea cand sofatul infrunta toate restrictiile cu putinta (de la lipsa benzinei, la duminicile interzise).
In consecinta, este posibil ca multi bucuresteni sa prefere masina proprie chiar daca ar avea la dispozitie o retea de metrou bine pusa la punct.
De mentalitate tine si o alta cale catre un oras european. Traficul este aglomerat si pentru ca soferii sunt extrem de necivilizati. Niciunde in Europa nu se circula asa. La Londra, spre exemplu, strazile sunt cu mult mai inguste decat bulevardele din Bucuresti.
La orele de varf, masinile inainteaza bara la bara, cu viteza melcului, insa inainteaza constant. Asta pentru ca nimeni nu indrazneste sa opreasca unde are chef si treaba blocand astfel o banda (si ce daca?) sau sa stationeze in zona hasurata din mijlocul intersectiilor in care a intrat fara sa aiba garantia ca o va putea depasi ( nu trec eu, nu trece nimeni).
La Londra, nu se aud claxoane isterice, injuraturi, nimeni nu depaseste coloana stationata la stop, nimeni nu incaleca trotuarul, nu o ia pe contrasens. Este adevarat ca acolo camerele de supraveghere sunt montate la intervale foarte mici si cine calca pe bec plateste usturator.
Asa ca, de voie de nevoie, repectarea regulilor le-a intrat soferilor in sange. La noi prostia si rautatea multor, prea multor, soferi se combina devastator cu lipsa sanctiunilor. De aceea, noi ne blocam.
Pana la urma, de fiecare data cand ne plangem cum se circula in Bucuresti, ar trebui sa ne amintim ca europenismul mereu invocat este nu numai o chestiune administrativa, ci si una de civilizatie si mentalitate. Europenismul incepe si cu fiecare dintre noi.
Ioana Ene
Sursa: Ziare.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu