Pe 23 ianuarie 1859, in luxosul hotel Concordia, una dintre cele mai vechi cladiri din Bucuresti, s-a hotarat numele viitorului domn al Principatelor Romane. Astazi, pe strada Smardan, fosta Germana, nr. 39, mai salasluiesc cinci familii, ingramadite in patru camere «single» si un apartament.
Nimic nu mai aminteste de grandoarea de altadata a Concordiei, in afara de o placa de marmura comemorativa fixata pe peretele crapat, din dreapta gangului de la intrare. E singura dovada ca acolo se afla un monument istoric, pentru ca nu gasesti acest loc pe nici o harta turistica a Bucurestiului. Daca sufla vantul, cade tencuiala de zici ca ninge cu mortar. La parter, pe stanga, chiar la strada, e o firma de turism. Pe dreapta, niste usi si geamuri de termopan arata ca vadul comercial functioneaza, in ciuda santierului ce se intinde in tot perimetrul centrului istoric. Cladirea nu are gaze, apa si curent, dar, cum intri, pe zidul drept, e agatat un aparat de aer conditionat, semn ca pe caldurile din vara cineva s-a racorit cu energie de furat. „Am umblat si noi sa cumparam camera in care stam. N-am putut, ca ne-au zis ca e monument istoric… Apoi a venit proprietarul si iar n-am putut”, se plange tanti Munteanu, una dintre locatarele din Smardan 39. „Pe atunci, prin 2000 si ceva, am primit toate familiile cate un plic precum ca este retrocedata casa uneia, Maria Luiza si nu mai stiu cum. Dar n-a vazut-o nimeni la fata. Acum avem contract de inchiriere pana in decembrie”, povesteste femeia. E circumspecta. „Vin in fiecare an, pe 24 ianuarie, cu Unirea, si filmeaza, si noi tot asa stam”, se zborseste brusc la vederea aparatului de fotografiat. Din curtea interioara, plina ochi cu resturi de mobila, cartoane, lemne, cateva navete de bere, iti gadila narile un miros de hoit.
Câteva camere au ars de la o lumânare uitata
Pe cel mai vechi chirias il cheama Vasile Maftei si sta de 25 de ani la Concordia. E 9.00 dimineata, dar trasneste ca un cazan de tuica. „Doamna din Canada a vandut casa acum vreo doi ani unui domn Miu. Atat stiu ca-l cheama”, explica mosul in timp ce incearca sa-l calmeze pe Bruno, un mioritic ciobanesc, care pofteste la glezne de ziaristi: „Rupe la tigani de numa’-numa’. Pacat de el!” Apoi, incepe sa lacrimeze. Acum cateva saptamani au luat foc vreo cateva camere, de la o lumanare uitata de o fosta profesoara de matematica care traia acolo. „O amarata. Au luat-o cu politia de aici”, o caineaza nea Maftei. „A venit si Negoita de la 3, cu un consilier. A zis ca ne rezolva intr-o luna. Ne-a rezolvat de tot…”, se bosumfla dintr-odata mosul. Recent, li s-a prabusit toata coloana de la grupul sanitar de pe hol. „Ne-am facut WC-uri in camere si am scos tevile pe afara sa le bagam la canal. Trebuie si noi sa ne facem nevoile… De-aia n-am mai platit chirie. Cand m-am mutat aici, era frumos: parchet, sobe… Am refuzat un apartament la bloc ca sa stau aici. Cine stia ca vine Revolutia. Cica pe 15 decembrie ne da directiva sa ne evacueze. Sa-i spuneti lui Oprescu, din partea lu’ Maftei «complimente», ca mi-a dat casa”, incepe batranul sa planga de-a binelea.
Nimeni nu stie cine e proprietarul de drept
Pe site-ul Primariei Capitalei, daca intri pe link-ul cu Legea 10 si tastezi Smardan 39, iti apare ca in 2002 cladirea i-a fost retrocedata unei anume Maria Luiza Giurchescu, cetatean strain. Aceasta a instrainat imobilul unui misterios domn Miu. De aici firul se rupe. Cladirea figureaza si pe lista monumentelor istorice din evidentele Ministerului Culturii. „Cunosc problema, e monument istoric, dar responsabilitatea apartine proprietarului. Singura atributie pe care o au autoritatile, inclusiv a Ministerului Culturii, ar fi amendarea proprietarului pentru ca nu intretine cladirea. Din cate stiu eu, nu s-a luat nici o masura. E responsabilitatea primariei de sector”, recunoaste secretarul general al Ministerului Culturii, Virgil Nitulescu. Primaria Capitalei a cheltuit, din 1999 pana in prezent, 42 milioane de euro pentru reabilitatea Centrului Istoric. „In prezent, se înregistreaza întârzieri la platile catre constructori, dar si probleme de legalitate pentru continuarea lucrarilor”, a declarat primarul general al Bucurestiului, Sorin Oprescu.
De la hotel de lux la hazna
La hotelul Concordia a fost ales domn al Tarii Romanesti Alexandru Ioan Cuza, dupa ce fusese ales in Moldova. Aici s-a infaptuit Unirea Principatelor. Actorii dramei, intrigilor si conspiratiilor politice au fost, in acele zile decisive, Ion Bratianu, C.A. Rosetti, fratii Golescu, Barbu Stirbey si Gheorghe Bibescu. Lumea se strangea la Concordia, mai multi straini decat romani, pentru ca locul era foarte european. Se simteau mai putin sub influenta Istanbului si a Balcanilor, si mai mult in Occident. Treptat, locul a decazut si a fost uitat. A disparut, dar nu inainte de a gazdui politicieni care veneau de vizavi din Dealul Mitropoliei, de la Camera. Dar si pe C-tin Bacalbasa, autorul monografiei „Bucurestii de altadata”. C-tin Dobrogeanu Gherea, refugiat din Rusia, a deschis mai tarziu un restaurant, inainte de a fi rapit de OHRANA, politia secreta tarista, si trimis in exil in Siberia. Pe timpul lui Ceausescu, aici a functionat un restaurant, iar apoi, un bar de zi. Astazi, hotelul Concordia este o cloaca in paragina. Ignorat si uitat atat de proprietar, cat si de Primaria sectorului 3, Primaria Municipiului Bucuresti si Ministerul Culturii.
SURSA: Gardianul.ro
