Comerţ românesc: alimente expirate şi preţ mărit la casă

Printre neregulile descoperite de Protecţia Consumatorilor în supermarketuri se numără şi furtul la cântar sau vinurile contrafăcute.
Consumatorii plătesc un preţ diferit decât cel afişat la raft, riscă să-şi pună în coş alimente expirate de peste 100 de zile sau nu ştiu ce cumpără pentru că etichetele nu sunt traduse în limba română.

Acestea sunt constatările inspectorilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), care au făcut, în ultimele patru zile, un control în marile lanţuri de magazine din ţară şi au dat amenzi de peste 1,5 milioane de lei.

Astfel, au fost verificate hipermarketuri precum Kaufland, Carrefour, Billa, Selgros, Metro şi Real - în total 351 de operatori economici care comercializează alimente. La Kaufland Iaşi macroul la raft costa 5 lei, iar la casă 5,91 lei. Nereguli similare s-au mai găsit la hipermarketuri precum Real Sibiu, Interex Constanţa şi Vaslui, Carrefour Iaşi, Focşani, Vrancea şi Reşiţa, Fonzi Bucureşti, Albinuţa sau Primăvara etc.

Brânză expirată a fost descoperită la Carrefour Bucureşti, unde se mai vindeau şi legume putrezite. Lapte expirat se vindea la Kaufland în Cluj, în Bistriţa şi în Bucureşti, iar alte alimente cu termenul depăşit au fost găsite la Billa Bucureşti şi la Selgros Suceava. Inspectorii au mai descoperit salam expirat sau cu ambalajul rupt, dar şi diferenţe de greutate de până la 270 de grame între cantitatea etichetată şi cea reală a produselor.

40% dintre produsele ecologice nu sunt ecologice

S-au controlat de asemenea 213 tone de vin, 74 de tone fiind oprite temporar de la comercializare, iar 700 de litri au fost etichetaţi drept improprii consumului uman. S-au dat 257 de amenzi în valoare de 600.000 de lei pentru vinuri care nu se încadrau în tipul declarat, în funcţie de cantitatea de zaharuri, pentru lipsa sau scrierea incorectă a concentraţiei alcoolice, ori pentru utilizarea de etichete asemănătoare sau chiar identice cu cele ale altor sortimente de vinuri, inducând în eroare consumatorii. Au fost controlate şi băuturile spirtoase, iar comercianţii amendaţi cu 270.000 de lei.

Cu ocazia verificărilor, s-a constatat şi faptul că 40% din alimentele declarate ecologice nu erau ecologice.

PONTURI

Cum să testaţi vinul la magazin

Inspectorii ANPC îi sfătuiesc pe consumatori să verifice cu atenţie preţurile produselor pe care doresc să le cumpere prin folosirea cititoarelor de coduri de bare şi să caute data la care expiră alimentele. De asemenea, să nu cumpere vin care, prin întoarcerea sticlei cu capacul în jos, prezintă impurităţi şi să fie atenţi la ambalajul băuturilor spirtoase, care trebuie să fie etanş. În ceea ce priveşte produsele ecologice, acestea trebuie să conţină pe etichetă numele şi codul organismului de certificare, iar denumirea sub care se vinde produsul trebuie să fie însoţită de referiri la modul de producţie ecologică.


SURSA: EVZ.ro


Diferente de pret la raft si casa
de Alin(Vizitator), joi, 6 noiembrie 2008 - 00:16
Ce fac da la un prosu in raft este un pret mai mic si imi convine sa il iau si la casa constat ca este mai scump ? Asta e cea mai des intilnita neregula .

asa e
de bababontu(Vizitator), joi, 6 noiembrie 2008 - 01:02
am vazut treaba asta de n ori la case, clienti care se plingeau ca la raft e alt pret, mai mic. De fiecare data analfabeta din spatele casei spune ca "nu stiu, pretul corect e cel din scanner". Deci asta [Citeste] e o POLITICA a magazinelor, care se bazeaza pe faptul ca NOI SINTEM NISTE OI si, pentru ca diferenta nu e frapanta, acolea citiva zeci de bani la produs, zicem "bine, fie". Daca fiecare client ar cere sa vina seful de magazin si ar merge cu el la raft si ar cere sa fie modificat pretul in fata lui....atunci am fi in Germania?

pai ce sa faci...
de corector(Vizitator), joi, 6 noiembrie 2008 - 01:02
Le spui problema la casa. Sunt OBLIGATI sa-ti vanda produsul la pretul afisat la raft. Sau il refuzi cu injuratura de rigoare. Lasi toata marfa balta si pleci val vartej. Nu mai intri la ei niciodata. Ori daca diferenta este [Citeste] mica (1-2 roni) inghiti galusca (coada in spatele tau, oameni grabiti...). Eu si pentru 0.5 RON am facut scandal monstru la Kaufland (hoti, incompetenti, indolenti, protectia consumatorului, tot tacamul). Dreq' sa-i ia cu banii lor cu tot...

KAUFLAND ? CARE FOURA ?
de madagaskar(Vizitator), joi, 6 noiembrie 2008 - 02:33
Denumiri straine de firma, care induc in eroare cumparatorii. Mentalitate comerciala strict neaosa, lipsa de respect fata de client... Daca protestezi, apar ... bodyguarzii ! RUSINE ! Sa fie controlati si amendati ? Oricum isi scot parleala majorand preturile pe [Citeste] fata sau mascat. Produse contrafacute ? Complicitate la inselatorie... ---- O mai intensa popularizare a anticomertului practicat si cumparatorii - in cunostinta de cauza - vor ocoli acele firme - n-au decat sa dea faliment. SAU SA-SI SCHIMBE COMPORTAMENTUL.

si prin america incepusera...
de Cristian(Vizitator), joi, 6 noiembrie 2008 - 02:50
sa aibe un pret la casa si altul in raft... acum era greu de spus daca din neglijenta sau faceau intentionat... pina au schimbat legea (in california) ceva pedepse... dar oricum nu se mai intimpla... oricum nu le convine sa [Citeste] stai cu o casa blocata, sa chemi managerul, etc... si-au facut socoteala ca pierd mai mult din cauza taraboiului...

Capital strain - angajati romani...
de Quatalin(Vizitator), joi, 6 noiembrie 2008 - 03:08
Am locuit la 50 de metri de Billa, fix langa blocul meu era magazinul...si acum am Kauflandul la 5 minute de mine. Am facut sute de cumparaturi - si doar o singura data am platit un pret mai mare decat [Citeste] cel de la raft. La rafa era redus de la 3.9 lei la 2.9... dar in "sistem" ramasese pretul vechi. Am returnat produsul asa....din principiu... si am primit si scuze. Ca preturile sunt anapoda puse si daca nu ai experienta nu-ti dai seama exact care si cat costa asta e alta treaba!!! Trebuie sa fii atent la denumirea produsului, la ce scrie pe eticheta de pe raft, eventual la codul de bare. Iar daca ai dubii - scanezi!

...domnule draga,
de Mijea Stefan, joi, 6 noiembrie 2008 - 08:51
...adevar graiesti, dar le aseaza de asa maniera ca nu mai stii unde e pretul produsului ales si la casa ai surpriza..!!! ...eu alt ceva intreb: cine ia plusul si are interes, ca banii merg centralizat si nu pot fi [Citeste] furati de casier cu toate ca nu odata am vazut casiera ca isi noteaqza ceva pe hartiute !!!

regula generala in RO.
de nicu(Vizitator), joi, 6 noiembrie 2008 - 04:03
Ca vizitator in Buzau am vrut sa cumpar 4 bc. cascavl afumat impletit.La casa am constatat ca intre pretul de pe produs si al casei era o diferenta de aprx. 1 ron la fiecare bc. Am cerut sa se reglementeze [Citeste] anomalia . dupa aprox, 1/2 ora o patachina avenit si m-ia spus ca daca nu-mi convine sa nu-l iau ,ceiace amsi facut.Consider ca este un furt si ma intreb ,daca ei ar fi prins pe cineva furand numai 1ron din magazin ,ce-ar face? E ste vorba de XXl alis PENNY Dinbul Unirii BUZAU

plus minus
de cineva(Vizitator), joi, 6 noiembrie 2008 - 08:59
nu este asa ca de fiecare data pretul la casa este mai mare decat cel la raft? adica mereu in avantajul hipermarketului? in astfel de cazuri se cheama un sef si se merge cu el la raft. in momentul in [Citeste] care pretul postat acolo difera de cel de la casa trebuie sa fie valabil cel de la raft iar supermarketul trebuie sa isi ceara si scuze. puneti mana pe tf si faceti reclamatie daca va supara. aveti mobile cu camera. faceti poze.

Amoruri pe străzile Capitalei

Iubirile din Bucureşti au intrat în romanţe şi cântece de mahala, amorurile din cărţile în care Capitala e personaj important sunt la fel de bine ştiute, chiar dacă puţini se mai interesează azi de adresele la care s-au iubit marile personaje din cărţile Bucureştiului. De la amantlâcurile încurcate de Nicolae Filimon în conacele fanariote din vremea lui Caragea Vodă la poveştile plimbate prin tramvaiele care taie Bucureştiul în cărţile lui Mircea Cărtărescu, fiecare istorie de inimă albastră şi-a avut opririle, în locuri şi străzi pe care trecem, fără să le mai ştim, în fiecare zi. Pe bulevard, la şosea, în magherniţe dosite sau pe bănci care trezesc nostalgii, iubiţii imaginaţi de scriitori au reinventat harta oraşului cu fiecare întâlnire în care şi el, Bucureştiul, era parte dintr-o poveste de dragoste.

Într-un Bucureşti levantin şi înfundat în noroaie, jupân Andronache Tuzluc trecea călare pe un armăsar arăbesc pe uliţa Izvorului când, la ceas de seară, o aude pe chera Duduca, „greaca“ pe care şi-o va face ţiitoare, cântând la fereastră un „frumos cântic fanariot“. O scoate din mahalaua Izvorului, unde locuia împreună cu tatăl ei, „în nişte case boiereşti, peste drum de Biserica Izvorului“, şi o duce în cuibul de puf, păzit de junele Dinu Păturică: „Locuinţa în care fanariotul pusese pe amanta sa era situat în strada Caliţii, care pe timpii aceia devenise foburgul favorit al nobleţei şi al amploiaţilor de toate gradele“. Aici se iubeşte Duduca şi cu protectorul, şi cu Păturică, cu care fuge până la urmă să-i fie nevastă juruită în Biserica Lucaci. După ce scapă de Andronache, care intră turbat în biserică, gata să facă moarte de om, îşi văd liniştiţi de ale nunţii: „Traversează uliţa Băltăreţului ca să se ducă acasă, unde-i aşteaptă cina şi celelalte veselii nupţiale“.

Zeci de ani mai târziu, Bucureştiul e înfiorat de o altă poveste de amor, mai gingaşă de data asta: „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean, intra în Strada Antim, venind dinspre Strada Sfinţii Apostoli cu un soi de valiză în mână, nu prea mare, dar desigur foarte grea“. Tânărul e Felix, iar bătrâna casă, unde unchiul Costache Giurgiuveanu îl primeşte mai mult în silă, va fi, câtă vreme va locui acolo, şi rai, şi iad pentru îndrăgostitul ameţit de capriciile fâşneţei Otilia din romanul lui G. Călinescu. Pustie şi întunecată era strada pe care intră Felix în viaţa Otiliei, dar balzacianul G. Călinescu se-ndură şi luminează un colţ din mahala: „Toate curţile şi mai ales ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobşte curţile marelui sat ce era atunci Capitala“.

Tot de Strada Sfinţii Apostoli e legată o altă iubire strâmbă scoasă din cărţile Bucureştiului. Aici îi întâlneşte Mihail Sebastian, după logica întâmplării din „Accidentul“, pe sobrul avocat Paul şi pe Anne, frumuseţe la fel de uşoară ca pânzele pe care le pictează: „Pe Sfinţii Apostoli, dincolo de Apolodor, tresărise zărind la câţiva paşi de el un lucru cu totul neaşteptat: agăţată băieţeşte de gratiile unei porţi de fier, peste care treceau, înalte, câteva crengi de liliac, o fată se lupta să rupă o creangă“.

Îndrăgostit ca un puşti, Paul intră într-o florărie de lângă Piaţa Senatului şi cumpără tot liliacul, tot pentru capriciile ei. Nu trece mult şi Anne, care-i perpeleşte inima, ia cu ea, de fiecare dată când pleacă, şi sufletul oraşului: „Un Bucureşti din care lipsea Anne devenea un oraş calm, puţin provincial. Era ca şi cum, deodată, zgomotele s-ar fi îndepărtat, străzile ar fi trecut“. Şi pentru mondenul Fred Vasilescu, playboy-ul din „Patul lui Procust“ al lui Camil Petrescu, Bucureştiul ajunge să se ajusteze după contururile fiinţei iubite. Ca şi Paul, şi el bate toate expoziţiile din Capitală, fiind nelipsit de la Dalles (unde pe atunci se ţineau şi concerte, cum aflăm din romanele lui Holban), şi, la unul dintre vernisajele unde doamna T. strălucea discret, simte că oraşul se opreşte la ea: „Numai faptul că era acolo şi pentru mine sala cartonată devenise nucleul Bucureştilor în ziua aceea“.

Că le iubesc sau le ţin la distanţă, cât să-şi dea impresia că nimic nu le tulbură libertatea de a tăia bulevardele sau de a răscroi, la club, marile idei, bărbaţii din romanele interbelicilor se simt pierduţi în marele oraş fără femeile care, altfel, le fac viaţa de netrăit. Pentru Paul, lipsa Annei e un chin, care se ascute în nopţile când o caută năuc în barul din Bulevardul Basarab, fără folos, şi coboară apoi, când se crapă de ziuă, pe Calea Griviţei, pe lângă Gara de Nord, trece de Teatrul Naţional şi se întoarce resemnat pe Brătianu.

Fiecare nume de stradă e legat de o suferinţă care-i împinge pe îndrăgostiţii din vechile romane ale Bucureştilor să-şi plimbe nefericirea singuri şi orbi la orice altă întâlnire. Grădina Icoanei e locul în care Anne îl aştepta cuminte, pe o bancă, strângând în braţe un bloc de desen, dar Bulevardul Dacia, cu nimic aparte pentru Paul, va deveni adresa unei noi iubiri, pe care un stupid accident de tramvai i-o aruncă în cale. Aici stă Nora, profesoara pe care o întâlneşte în noaptea în care împlineşte 30 de ani, şi care-l va vindeca, cu timpul, de Anne. E o femeie simplă şi caldă, care „se simţea bine în casa din Bulevardul Dacia, în acea cameră albă de la al şaselea etaj, mobilată cu lucruri alese de ea şi cumpărate cu răbdare din economii eroice“.

Calea Victoriei e, de departe, cea mai bătută arteră din încurcatele hărţi prin care romancierii au cartografiat Bucureştiul în poveşti de dragoste. Aici e magazinul de mobile al discretei doamne T., „La Arta Decorativă“, în care intră precipitat Fred Vasilescu şi-i lasă domnişoarei pe mână noua garsonieră, s-o decoreze după propriul gust, minimalism Art Deco. Aici îi dă Dania, capricioasa eroină a lui Anton Holban, din „Jocurile Daniei“, întâlnire bărbatului pe care-l zăpăceşte cu hachiţele zilnice: „Voi trece cu automobilul la prânz pe Calea Victoriei. (…) Poţi să fii atunci pe stradă? Să ne vedem oricât de puţin?“. Dania, veşnic certată cu punctualitatea, nu ajunge, dar cei doi se întâlnesc, totuşi, în Grădina Botanică: „Eu îndrăgostit, Dania elegantă, iar ţânţarii, care nu ne lăsau în pace“.

Nu doar pe artere centrale, nu doar în faţa cinematografului de la bulevard, pe lângă care se încrucişează perechile din mai toate romanele interbelice, ci şi în periferia cu uliţe desfundate se suferă şi se iubeşte. Într-o magherniţă sordidă locuieşte Emilia, actriţă de mâna a doua şi cocotă sensibilă, înamorată de acelaşi Fred Vasilescu. Aici îşi retrăieşte bărbatul, într-o toridă după-amiază de august, trecutul în patul ei soios, din casa dosită, şi totuşi cunoscută de privirile lumii bune: „Pe lângă Strada Plevnei e o curte lungă cât o stradelă şi acoperită cu etaje adăugate cârpit, fiecare cu scăriţe de lemn strâmbe. Sunt locuinţe studenţeşti şi menajuri boeme. La cişmeaua din curte e noroi, pentru că toată ziua trebuie să vină lumea să bea apă“. Ladima, îndrăgostitul sinucigaş din acelaşi roman, îşi rumegă suferinţa şi după doamna T., şi după blonda Emilia, tot într-o căsuţă dărăpănată, de pe Calea Moşilor însă.

Tot într-o casă modestă, mai devreme însă de iubirile din „Patul lui Procust“, se petrece o înduioşătoare poveste de dragoste, pe uliţa Lipscanilor, la numărul 18. Povestea e nouă, abia scoasă la iveală de Filip Florian în „Zilele Regelui“ şi, aflăm din carte, a fost scrijelită cu ghearele îndrăgostitului, motanul Siegfried, pe tapiseria galbenă a scaunelor din salon. Iubita lui, pe care o amuşinează când stăpânul, dentistul regelui Carol I, nu-i acasă, are frumosul nume de Manastamirflorinda şi-i dăruieşte pisoi şi-o dragoste cum nu s-a mai văzut în cărţi şi în tot Bucureştiul.

Iubirile fericite sunt puţine, şi mai toate aproape de zilele noastre. Bucureştiul sclipeşte abia sub privirile pline de dragoste ale unui cuplu recent intrat în literatură, Maria şi Alexandru Robe, năşiţi de Ion Manolescu în „Derapaj“: „Mergeam sâmbătă la Mall, îmbrăcaţi de duminică. Ne plimbam pe la terasele din jurul Herăstrăului, oprind lângă Porsche şi Merţuri, direct «La Fiţe»“.

Fac turul cafenelelor, se opresc la ciocolateriile din centru - Leonidas, Chateau Blanc, Jeff de Bruges -, şi Bucureştiul lor îşi amestecă formele cu glazurile extravagante din cofetării. Nimic nu e mai dulce însă decât casa la care se întorc după expediţii în Piaţa Matache sau după escalele în Edgar Quinet: „Traseele memoriei se întorceau la blocul nostru din Dorobanţi, etajul întâi, apartamentul trei“.

Iubiri zaharisite, crize de conştiinţă şi gelozii autopsiate în sute de pagini, puţine întâlniri fericite, deci multă, foarte multă poezie: „Clementina, ţi-am dat toată dragostea mea, ţii minte, mâncam la Capşa un cordon bleu şi te-ai lovit la măsea“, se tânguie îndrăgostitul în poemele de amor ale lui Mircea Cărtărescu, împletite toate din „magazinurile cu frapé-uri, furouri şi doftorii din pasaj“, pe lângă care trec, halucinaţi, iubiţii cu străzi cu tot: „…Mergeam la cinematograf zvâcnind din Gabroveni, Vasile Lascăr, braserii, taioare, mustăţi şi vitrine/ca din nişte aripi cusute pe rochia ta şi pe tine“. Şi tot poetul care a relansat orbitorul bulevard Ştefan cel Mare a prins Bucureştiul într-una dintre cele mai frumoase imagini, una fugară, cu o zgâtie alintată, un pic falsă, lipicioasă şi lunecoasă, ca mai toate iubirile de Bucureşti: „Şi niciodată, şi nici măcar o singură dată/de respirat respirarea buclată/a ei, cum trecea pe bulevardul Dacia-n jos/frecându-şi de Biblioteca Franceză părul sticlos/mâţâită, violetă, fardată, rujată…/aceasta este o poveste adevărată“.

Lansare cu primar

Începând de mâine, în fiecare joi, Cotidianul va oferi o serie de documentare sub titlul „Bucureşti Strict Secret“, realizate de Stelian Tănase. Fiecare DVD va costa 8,9 lei şi va fi însoţit de o broşură de 32 de pagini. Mai mult, în fiecare zi, o pagină de ziar va fi dedicată Capitalei. Cititorii pot găsi în ea un profil al noului bucureştean, refugiile oraşului şi locurile lui de răgaz, impresii luate prin ochii străinilor, cele mai frumoase privelişti, dar şi poveşti despre prizonierii din trafic sau motivele celor care vor să îl părăsească. Primul episod al „Bucureştiului Strict Secret“ va fi oferit pe 6 noiembrie şi are în prim-plan iubirile. El va fi lansat la magazinul Diverta de pe bulevardul Magheru din Capitală, pe 5 noiembrie, la ora 19.00. Evenimentul va beneficia de prezenţa lui Stelian Tănase şi a invitaţilor lui - Sorin Oprescu, Robert Turcescu şi Adrian Ursu.


SURSA: Cotidianul.ro


serban_picanta 05-Noi-2008 07:43
Merci Alia Purcaru
Primavara la Bucuresti este cea mai minunata primavara din lume.

Poliţistul – recuperator: „Lasă banii. Hai pa!”

Scandalul legat de eventuale legături ale poliţiştilor de la “Furturi Auto” cu hoţii de maşini a fost declanşat de prinderea în flagrant a agentului de poliţie Petre Niculae.

Angajat la Serviciul Furturi Auto, Petre Niculae este acuzat de procurori că era mână în mână cu interlopii din Bucureşti cu care împărţea recompensele pentru maşinile furate. Ţinta predilectă a acestuia erau cetăţeni străini, proprietari de maşini scumpe.

În luna februarie a acestui an, omul de afaceri Ahmet Canbazoglu, căruia i se furase BMW-ul 530, a apelat la omul legii, pentru recuperarea autoturismului.

“Te ajut, dar eu ţi-am spus o chestie, ajută-te singur, dacă vrei să te ajut, ajută-te singur”, i-a explicat omul legii cam cum stă treaba la Furturile Auto în cazul în care dorea să-şi găsească autoturismul.

Poliţistul i-a cerut iniţial 2.000 de euro pentru “a cumpăra nişte informaţii”, “pentru a se putea mişca”. “Pot să dau din umeri, pot să fac avânt. Aşa ce să le promit? Pe cine s-o dau, pe mamaia? Nu pot şi nu ţine de foame. M-ai înţeles?”, i-a spus poliţistul celui care îi reclamase furtul maşinii.

Ulterior, cei doi au căzut de acord asupra preţului: 3.000 de euro! “Mă laşi pe mine să ţi-o aduc sau…? Eu spun, maşina ta se învârte în zona Tulcea-Galaţi, acolo se învârte cu numere de Germania”, a explicat agentul de poliţie Petre Niculae. Acesta avea însă convorbirile telefonice interceptate, iar anchetatorii au reuşit “spargerea” reţelei de poliţişti – hoţi de maşini.

“Corina, deschide un pic uşa… ia banii”

În ziua în care Ahmet Canbazoglu trebuia să dea avansul “şpăgii” de 1.500 de euro, poliţistul a venit la locul de întâlnire într-o Dacie, împreună cu soţia lui. “Bine, du-te pe partea ailaltă şi lasă-i lu fata aia… lasă-i la femeia aia din maşină… din maşină de la mine”, se aude din înregistrarea ambientală. Agentul-şef i s-a adresat soţiei: “Corina, deschide un pic uşa… ia banii”.

“Poftiţi vă rog 1.500, după…”, i-a spus păgubitul, dar poliţistul a oprit discuţia brusc. “Hai taci din gură, lasă banii, pa. Hai pa”, i-a spus Niculae Petre, apoi a demarat în trombă.

Denunţătorul poliţistului, Ahmet Canbazoglu, ne-a declarat că nu şi-a recuperat nici până astăzi autoturismul. “BMW-ul era din 2004, valora între 26.000-27.000 de euro. În maşină mai aveam bani şi bunuri în valoare de aproape 19.500 de euro”, a mai spus omul de afaceri.

Şapte şefi au probleme cu “integritatea”

În urma cazului “Niculae Petre”, Corpul de Control al Ministerului de Interne a demarat o inspecţie la Serviciul Furturi Auto. Raportul relevă că aproximativ 20 de cazuri privind furturile de maşini nu ar fi fost gestionate în mod corespunzător.

Şapte poliţişti din cadrul Serviciului, despre care există suspiciuni că nu şi-ar fi făcut corect datoria, vor ajunge în faţa Comisiei de Disciplină din cadrul Poliţiei Capitalei. Raportul a fost trimis şi la Parchet.


SURSA: Adevarul.ro


Dilema pagubasului
Care va să zică, în caz că ni se fură maşina avem două opţiuni:
(a) Dăm şpaga şi (probabil) ne recuperăm masina; sau
(b) Nu dăm şpaga, sau îl dăm în gât pe şpăgar, dar nu mai vedem maşina înapoi - căci rezultă din articol că Ahmet (nici ăsta chiar uşă de biserică, mai mult ca sigur) nu şi-a mai recuperat maşina.
Devine, deci, că Poliţia a făcut o treabă grozavă - i-a prins pe şpăgari, dar a pierdut din vedere un mic amănunt: să-i găsească omului maşina. Ei, uite de-aia nu o să devină turnarea şpăgarilor un obicei - pentru că dacă te laşi în nădejdea instituţiilor statului (care sunt minunate, păcat doar că au angajaţi în ele) nu rezolvi nimic. Pe câtă vreme, dacă "ungi" un pic mecanismul mai ai şanse să obţii rezultatul dorit.
Să trăiţi bine! vă doresc, dar nu prea cred...


Politist pedepsit exemplar.
Daca nu il pedepsiti in mod exemplar coruptia va creste exponential.Ati vazut ce tupeu de borfas are. Minte ca are credit luat de la banca si ca sunt banii lui.Multi politisti procedeaza la fel, profita de slabiciunile noastre in loc sa aplice si sa respecte legea.
Respect politia la modul general dar pt. astfel de infractori nu am mila absolut deloc.
Asa isi fac vile si averi nesimtite, capete de porci si gushi de pelicani.
25 de ani puscarie , atat merita acest jegos !

Coruptia, o fatalitate a romanilor

In urma cu 4 ani, coruptia era tema campaniei electorale. Romanii erau chemati la urme in numele promisiunii ca mai tarziu ii vor vedea pe corupti in varful tepelor simbolice din Piata Victoriei.

Chiar si sloganul "nu pot ei fura cat puteti vota", chiar daca se referea la o niciodata dovedita frauda electorala in primul tur de scrutin, tot o forma de coruptie viza pana la urma.

Au trecut 4 ani. Lupta anticoruptie a ajuns pe locul al 8-lea, al 9-lea al programelor electorale. Se discuta despre salarii, se liciteaza majorari, anticoruptia este atinsa abia in treacat, aproape cu jena.

Premierul sta cu jumatate dintre clientii DNA la masa si i-a avut in propriul cabinet pe cealalata jumatate, in frunte cu fostul ministru al Justitiei care a incercat sa schimbe legi ca sa-si scape pielea, iar acum este nici mai mult nici mai putin decat purtatorul de cuvant al PNL.

Insusi presedintele Traian Basescu a inceput sa-si tradeze cauza numarul 1 de-acum 4 ani si pentru care a luptat vreme de alti trei. Dupa locale insa ne-a explicat ca poporul voteaza mafioti, referindu-se la baronii ajunsi presedinti de consilii judetene.

Iar zilele trecute, Traian Basescu ii recomanda ambasadorului SUA, la fel ca Bogdan Olteanu in urma cu cateva luni, ca atunci cand mai vorbeste despre coruptie sa lase Romania in pace si sa se uite la sistemul bancar din tara lui.

Si ca sa fie clar, Traian Basescu a explicat ca mesajul se adreseaza tuturor politicienilor straini: romanii nu mai primesc lectii in materie de anticoruptie.

Intr-adevar, au si de ce sa nu mai primeasca! Rezultatele celor 4 ani sunt atat de convingatoare incat justitia din Romania a ramas si va ramane probabil in continuare sub monitorizarea Comisiei Europene, nu avem niciun demnitar condamnat definitiv pentru fapt de coruptie, iar dosarele instrumentate de DNA impotriva acestora sunt blocate procedural in diferite stadii.

Intr-adevar, nu avem de ce primi lectii, ba chiar ar trebui chiar sa dam lectii de anticoruptie!

In fata acestui spectacol, nici romanii nu mai tresar la aceasta tema ca acum 4 ani. Un recent sondaj ne arata ca cei mai multi ar prefera un guvern corupt, dar competent, unuia integru, dar mai putin priceput. Cu alte cuvinte, oamenii sunt de acord cu coruptia cat timp le pica si lor ceva.

Aceasta a fost de fapt si morala victoriei majoritatii baronilor locali. De fapt, trebuie sa recunoastem, poporul voteza mafioti, daca acestia le mai fac cate o bezea si le mai dau cate un carnat.

Cum am ajuns aici? Nu exista antidot mai eficient pentru orice decat dezamagirea. Nu da niciodata gres. In tot acest timp scurs de la precedentele alegeri, anticoruptia a fost practic demonetizata fara a inregistra niciun succes notabil.

Adrian Nasrase la DNA, Serban Mihailescu la DNA, Dan Ioan Popescu anchetat, cu ce sete de dreptate priveau romanii la televizor pelerinajul de la parchetul anticoruptie!

Pana cand si-au dat seama ca nu raman decat cu privitul. Toti invinuitii sunt liberi si fericiti. Multi candideaza sfidatori. Anticoruptia a fost boicotata si demonetizata tenace si eficient. Cine sa mai creada in ea? De ce sa mai creada in ea?

Poate unii romani au ajuns sa creada ca, vorba presedintelui, poate acesti oameni sunt nevinovati, daca tot nu au fost condamnati. Si chiar daca ii considera vinovati, oamenii s-au plicisit deja de serialul prea lung si fara cine stie ce actiune al urmaririi lor.

Sigur, poporul se plange in continuare de coruptie, plasata pe locul al doilea intr-un sondaj CURS, printre problemele cele mai mari ale romanilor. Si chiar o asociaza cu politica, atribuind-o cam tuturor partidelor - 16 % PSD si PNL, 8 % PD-L.

Oamenii stiu asadar unde e marea coruptie si cine a sufocat lupta impotriva ei.

Dar ma indoiesc ca aceasta intelegere se va reflecta si in vot. Este ca un fel de fatalitate, ca inundatiile si cutremurele care oricum lovesc la un moment dat si impotriva carora omenii nu mai par dispusi sa mai lupte.

In aceste conditii, ar fi poate bine sa ne gandim putin mai mult la vorbele aceluiasi Nicholas Taubman, de la care, in pofida parerii presedintelui, poate am avea ce invata totusi: atunci cand votezi corupti, nu te mai plange de coruptia care te face in fiecare zi un pic mai sarac.

Ioana Ene


SURSA: ZIARE.com


www.khris.ro astazi, 06:51 Este sau nu parlamentul o adunatura de corupti?


Pentru unii dintre voi, aceasta intrebare ar putea parea retorica dar nu cred ca este bine sa ii introducem pe toti in aceeasi palarie. Atunci cand coruptul “de serviciu", Dl. Adrian Nastase, fuge cat poate de justitie iar Parlamentul pune piedica justitiei ce sa mai inteleaga omul de rand? Ca Parlamentul, aparandu-i pe corupti, se apara de fapt pe el insusi.

Este aceasta imagine o reflectare a realitatii? Desi poate pot parea naiv, eu cred ca nu. Parerea mea este ca sunt putini care fura mult (presa este plina de exemple asa ca nu am sa ii mai nominalizez si eu, nu pentru ca m-as teme de ceva ci pentru ca nu am alte dovezi in afara bunului simt), destui care fura putin (acestia cresc indeosebi pe langa cei mentionati mai sus - unii dintre ei fiind de perspectiva de altfel) dar cei mai multi sunt cinstiti in comparatie cu ceilalti. Acum, am sa va spun ce inseamna de fapt “cinstit".

Nu putem numi coruptie faptul ca, spre exemplu: Dl Paunescu... (arata tot comentariul) un articol aparut pe www.khris.ro

Pentru unii dintre voi, aceasta intrebare ar putea parea retorica dar nu cred ca este bine sa ii introducem pe toti in aceeasi palarie. Atunci cand coruptul “de serviciu", Dl. Adrian Nastase, fuge cat poate de justitie iar Parlamentul pune piedica justitiei ce sa mai inteleaga omul de rand? Ca Parlamentul, aparandu-i pe corupti, se apara de fapt pe el insusi.

Este aceasta imagine o reflectare a realitatii? Desi poate pot parea naiv, eu cred ca nu. Parerea mea este ca sunt putini care fura mult (presa este plina de exemple asa ca nu am sa ii mai nominalizez si eu, nu pentru ca m-as teme de ceva ci pentru ca nu am alte dovezi in afara bunului simt), destui care fura putin (acestia cresc indeosebi pe langa cei mentionati mai sus - unii dintre ei fiind de perspectiva de altfel) dar cei mai multi sunt cinstiti in comparatie cu ceilalti. Acum, am sa va spun ce inseamna de fapt “cinstit".

Nu putem numi coruptie faptul ca, spre exemplu: Dl Paunescu isi permite sa doarma ca un nesimtit in Parlament; ca multi dintre parlamentari sunt membrii in tot felul de Consilii de Administratie de unde castiga sume lunare echivalente cu salarul de parlamentar pe un an, fara sa aiba nici o problema de incompatibilitate; ca prezenta la Parlament (deci la lucru) este optionala iar un parlamentar semneaza condica pentru alti 10 colegi; ca Dl. Voiculescu, turnator dovedit si banuit ca a sustras bani din conturile lui Ceausescu, a aranjat alegerea in fruntea Comisiei Parlamentare de investigare a conturilor lui Ceausescu un om de incredere (Senatorul Sabin Cutas) si, ca prin minune, aceasta comisie a stabilit ca de fapt Ceausescu nu a avut nici un ban; ca Dl. CV Tudor si-a permis sa faca circ anul trecut la prezentarea Raportului Tismaneanu si sa ii ameninte pe D-nii. Plesu, Liiceanu si Patapievici ca ii arunca de la balcon; nu este coruptie nici faptul ca unii dintre parlamentari nu au initiat in viata lor vreo lege sau mai mult, nici macar nu au luat cuvantul in plen…etc. Aceasta nu este coruptie ci NESIMTIRE !

Sunt sigur ca in Parlament avem si oameni onesti care traiesc din salar, care nu au firme si vin la lucru cu metroul. Specie rara, acestia sunt priviti cu neincredere de catre cei mentionati mai sus, cu superioritate si, de multa ori, cu compasiune. Cat de multi sunt si unde se ascund? Nu cred ca stie cineva.


Proprietarul de Trabant
astazi, 09:42 Paunescu doarme in parlament dar nu e corupt?

Sa ne amintim de,, tovarasa de viata ,,a poetului care din trufie a iesit din coloana de masini si a omorit 3 cetateni si a nenorocit o fetita.
Pentru aceasta fapta nu a facut nici o ora de puscarie in timp ce doua babute de 79 si de 89 de ani au fost trimise in puscarie .Motivul condamnarii babutelor era ca isi cultvau gradina pe care un nesimtit de nepot vitreg o obtinuse . Tulburare de posesie a fost motivul pentru care au ajuns la aproape 90 de ani la puscarie.
Concluzia :
Daca nu ai rude parlamentari faci puscarie pentru 3 fire de ceapa pe care le cultivi in gradina ,iar daca ai poti omori 3 oameni fara sa faci un minut puscarie.


www.khris.ro astazi, 07:00 Pozitie rezervata Adrian Nastase trebuie condamnat

Cel mai bun lucru pe Romania il poate face pentru spalarea imaginii in interiorul Uniunii Europene este sa isi condamne coruptii. Eu zic sa incepem cu condamnarea lui Adrian Nastase (asta doar daca, bineinteles, este vinovat)


Votant bulversat
raspunde: astazi, 07:28 Vezi mai KHris

ai pus un "daca".Pana nu se dovedeste "daca" asta de justitie noi vorbim sa ne aflam in treaba.Judecam dupa afinitati politice ,poate nici atat.Facem justitie pe TV-uni,internet,talk-show-uri si treaba noastra o fac altii.A fost Atanasiu vinovat? NU .A fost repus pe functie?Nu.Atunci unde-i dreptatea???.Coruptie!!Coruptie si in familie este ,dar in societate.Singurii necorupti sant " profesorii",ca de aceea s-au trimis spre judecare cazul cu mita la exam. de bac,si cei de la PD-L doar 8%.De aceea are Flutur 5 procese suspendate,dar el in realitate a fost la PNL.Vorbim ,vorbim,vorbim.

Ce nu spun liderii sindicali din invatamant?

Profesorii au trecut luni la proteste pentru a-si apara un drept ca si castigat. Este o reactie fireasca. Au primit pleasca o majorare salariala cum nici nu sperau, pe care nici macar nu o cerusera.

Liderii sindicali si-au pus la rever cea mai mare victorie a lor, pe care nicio miscare de pana acum, cat de bine pusa la punct, n-a adus-o. Ce sa faca acum? Sa-i dea drumul din mana? Sa spuna: "Nu, multumim frumos!"? Cine ar face asa ceva?

Au luat in brate discursul agresiv si amenintator in spatele careia ascund insa toate raspunsurile si adevarurile incomode despre situatia invatamantului romanesc, despre calitatea umana si profesionala a multora dintre dascalii ale caror lefuri vor creste cu acelasi procent, la gramada.

Invatamantul romanesc este de proasta calitate si total nereformat. Acest lucru este demonstrat fara putinta de tagada de nivelul elevilor si al absolventilor. Studii europene arata ca peste jumatate din elevii romani sunt analfabeti functional, adica nu stiu sa inteleaga un text, dupa cum nu avem nici o universitate in topul european sau mondial. Ce spune asta despre interesul profesorilor si chiar despre competenta lor?

Avem multe scoli in care se produc, sub ochii profesorilor, violente grave, avem profesori care comit violente grave impotriva elevilor, avem scoli in care se face, sub nasul profesorilor, trafic de droguri. Cum functioneaza selectia in corpul profesoral, ce au facut sindicatele pentru a-l curata de astfel de exemplare?

Elevii primesc prea multa informatie inutila, un balast pentru creierul care din aceasta cauza are dificultati sa selecteze si sa retina esentialul. Avem materii perfect inutile in totalitate. De exemplu, de ce la un profil umanist mai este studiata tehnologia materialelor? Un profesor ia leafa, care ar urma sa fie cu 50% mai mare, pentru predarea acestei materii-balast.

Cum se face ca profesorii fac meditatii pe banda rulanta, cu grupe de cate 4-5 elevi selectati in mare masura dintre elevii carora le predau la clasa. N-o fi acesta un conflict de interese? N-o fi necesitatea absoluta a meditatiilor o consecinta a faptului ca la scoala materia nu se preda cum trebuie sau nu poate fi acoperita?


Mai putina materie, mai putini profesori

Daca materia ar fi mai putina, iar obiectele de studiu alese riguros in functie de nevoile elevilor, ale pietei si de profilul scolii, oare n-ar fi si necesarul de profesori mai mic, iar lefurile lor n-ar putea fi mai mari in limitele aceluiasi buget salarial ca pana acum? Si n-ar fi asta o metoda perfecta de a scapa tocmai de cadrele didactice incompetente, violente, corupte sau dezinteresate?

Materia mai putina si mai sistematizata, cu mai mare accent pe aspectele practice, nu ar putea reaprinde interesul elevilor pentru scoala, interes ajuns acum la cote extrem de scazute?

Sunt intrebari la care liderii sindicali nu vor sa raspunda. Presedintele Traian Basescu a atins cele mai multe dintre aceste puncte in acordul semnat cu sindicatele inainte de promulgarea controversatei legi a salarizarii in invatamant. Sindicatele au semnat pentru ca nu aveau nimic de pierdut.

Si liderii si sindicalistii stiu ca legea e lege in vreme ce un acord, fie el semnat si cu presedintele, nu-i obliga decat, cel mult, sub aspectul onoarei. In rest, reprezinta doar o declaratie de bune intentii. Ce-o sa se intample daca nu fac reforma? Salariile sunt un drept castigat, nu pot fi luate inapoi.

Invatamant nereformat

Practic majorarea lefurilor intr-un invatamant nereformat reprezinta tocmai garantia nereformarii lui si pe viitor. Cum sa te mai apuci acum sa tai din materie, sa reduci catedre, deci posturi, sa faci selectie?

Pe de-o parte, ce sa-i mai motiveze pe profesori sa suporte astfel de masuri nepopulare cand ei au primit recompensele in avans? Pe de alta parte, rezistenta la disponibilizari va fi cu atat mai mare cu cat salariile sunt si ele mai mari. Cine sa plece de la bine?

Ne spun liderii sindicali ca suntem intr-un cerc vicios pentru ca fara infuzie de tineri competenti invatamantul nu poate fi reformat, iar ei nu vin sau nu stau in sistem din cauza lefurilor mici. Adevarat, insa majorarea salarialala este frectie pe picior de lemn exact pentru tineri.

Daca tinerii acestia competenti nu veneau pentru 600 de ron credeti ca vor rupe usa inspectoratelor pentru 1000 de ron? In schimb majorarile vor fi importante, chiar peste 1000 de ron, pentru profesorii cu lefuri deja mari, mai ales in invatamanul superior, si cu rezultate indoielnice.

Doreau parlamentarii si liderii sidicali sustinerea tinerilor? Aveau la dispozitie masuri tintite cum ar fi salarii mai mari doar pentru profesorii debutanti sau anumite facilitati fiscale pentru absolventii de facultate care intra in invatamant sau un salariu minim la intrarea in invatamant.

Voiau sa stimuleze performanta? Nu aveau decat sa introduca mai multe trepte de salarizare, cat de generoase la nivelurile inalte, conditionate strict de criterii precise si cuantificabile de performanta.

Dar cand le vorbesti liderilor sindicali din invatamant de performanta, criterii, competenta, reforma, schimba brusc subiectul si pun placa cu profesorii saraci si umiliti.

Sigur, principala vina pentru nereformarea invatamantului o poarta cei care s-au succedat la fraiele acestui minister si care s-au multumit sa mai carpeasca pe ici pe colo, insa nici profesorii insisi nu si-au dorit intotdeauna decat lefuri mai mari. Sa vedem daca ele ii vor motiva sa doreasca acum reduceri de personal, nevoie mai mica de meditatii si exigente sporite.

Ioana Ene


SURSA: Ziare.com


www.khris.ro astazi, 12:26 Ce rezolva cresterile salariale?

Doar cresterea salariilor nu rezolva (aproape) nimic. Scolile trebuie renovate, conditiile de munca trebuie imbunatatite, normele profesorilor trebuie crescute iar cei care nu performeaza trebuie lasati sa plece. In discutiile cu guvernul, sindicatele din invatamant trebuie sa accepte o abordare de genul: salarii mai mari contra reforma profunda si nu salarii contra nimic. Insa tot acest scandal are si o parte buna: forteaza impunerea pe agenda publica a unei discutii serioase legata de reforma sistemului bugetar in general, ramane de vazut care vor fi rezultatele ca la politica si discutii sterile se pricepe toata lumea.


CE NU SPUN LIDERII DE SINDICAT?

Nu spun ca actiunea grevista este ilegala. Nu spun ca ar putea da in judecata GUVERNUL si ar castiga. Nu spun ca se folosesc de credulitatea unor oameni pentru a-si rezolva niste SCOPURI POLITICE. DE CE NU AU AVUT ASEMENEA INITIATIVE PANA ACUM? Nu spun ca i-au privat atata timp pe bietii dascali de acest drept, care a fost legiferat de PARLAMENT, exista stipulat in CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA UNIC LA NIVEL NATIONAL. Nu spun ca dascalii si salariatii din sanatate vor fi cei care vor plati nota de plata prin disponibilizari. Nu spun, ca sub lozinca reformei din invatamant, scolile trebuie sa produca absolventi cat mai prosti, pentru ca populatia sa fie mai usor manipulata. Uitati-va la S.U.A. unde, cica exista democratie, dar saracii nu stiu unde este Romania, sau Serbia. Cand a fost bombardat, in timpul razboiului, un pod de cale ferata din Serbia pe care trecea un tren, toti americanii stiau ca sarbii sunt un popor de canibali. Ce nu mai spun liderii? Nu spun ca ei NU MAI... (arata tot comentariul) Nu spun ca actiunea grevista este ilegala. Nu spun ca ar putea da in judecata GUVERNUL si ar castiga. Nu spun ca se folosesc de credulitatea unor oameni pentru a-si rezolva niste SCOPURI POLITICE. DE CE NU AU AVUT ASEMENEA INITIATIVE PANA ACUM? Nu spun ca i-au privat atata timp pe bietii dascali de acest drept, care a fost legiferat de PARLAMENT, exista stipulat in CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA UNIC LA NIVEL NATIONAL. Nu spun ca dascalii si salariatii din sanatate vor fi cei care vor plati nota de plata prin disponibilizari. Nu spun, ca sub lozinca reformei din invatamant, scolile trebuie sa produca absolventi cat mai prosti, pentru ca populatia sa fie mai usor manipulata. Uitati-va la S.U.A. unde, cica exista democratie, dar saracii nu stiu unde este Romania, sau Serbia. Cand a fost bombardat, in timpul razboiului, un pod de cale ferata din Serbia pe care trecea un tren, toti americanii stiau ca sarbii sunt un popor de canibali. Ce nu mai spun liderii? Nu spun ca ei NU MAI REPREZINTA INTERESELE SAQLARIATILOR, ci doar interesele lor. NU SPUN CA VOR SA AJUNGA POLITICIENI SI MA INTREB DE CE? UITATI-VA PE LISTELE ELECTORALE?

manipulatorul
astazi, 15:45 Ordonanta e pe 6 luni dupa care intra legea obligatoriu. vrea sa amane grevele

Intelectualii Romaniei au achitat nota de plata si pe vremea lui Ceauseccu si de 20 de ani de democratie!Proletarii primeau locuinte gratuite, primeau prime de sarbatori , salarii duble ca ale intelectualilor.Achita de 20 de ani, stergerea datoriilor de la fabriciel ope care managerii le-au famimentat ,achita nota privatizxarii mebo, achita stergerea datoriilor bancilor, au achitat somajul ala prelungit de 2 ani. Acum trebuie sa mai achite devalizarea si facturile umflate prin licitatii truchate. Cum patronul cu 3 firme diferite licita ca oul care costa 1leu si 10 bani sa il vanda cu 18 lei( si toate produsele) si asta la caminele de batrani, la orfelinate marea asistenta sociala.E doar un exemplu.Intelectualii Romaniei pe sistemul Ceausescu prlungit trag acum la fel. Scandalul interminabil e legat de impartirea bugetului clientelei politice. Se joaca carti mari de delapidare economica ca daia e aruncat Tariceanu in fata ,cu orice risc.Nu o sa mai fie el in frunte si ce . Va fi... (arata tot comentariul) Intelectualii Romaniei au achitat nota de plata si pe vremea lui Ceauseccu si de 20 de ani de democratie!Proletarii primeau locuinte gratuite, primeau prime de sarbatori , salarii duble ca ale intelectualilor.Achita de 20 de ani, stergerea datoriilor de la fabriciel ope care managerii le-au famimentat ,achita nota privatizxarii mebo, achita stergerea datoriilor bancilor, au achitat somajul ala prelungit de 2 ani. Acum trebuie sa mai achite devalizarea si facturile umflate prin licitatii truchate. Cum patronul cu 3 firme diferite licita ca oul care costa 1leu si 10 bani sa il vanda cu 18 lei( si toate produsele) si asta la caminele de batrani, la orfelinate marea asistenta sociala.E doar un exemplu.Intelectualii Romaniei pe sistemul Ceausescu prlungit trag acum la fel. Scandalul interminabil e legat de impartirea bugetului clientelei politice. Se joaca carti mari de delapidare economica ca daia e aruncat Tariceanu in fata ,cu orice risc.Nu o sa mai fie el in frunte si ce . Va fi platit regeste. Vrea sa stopeze grevele acum. Ordonanta lui dureaza 6 luni dupa care se aplica legea si salariile vor creste cu 50%. Dar ailalti vor fi in strada, dar el a facut bugetul coruptilor PNL. Este clar ca acum in toata presa s-a pus in miscare masinaria coruptilor si devalizatorilor de la buget!. Nu pe ei ii prinde criza . Isi dau niste prime si decalara falimentul. E tipic. Raman cu bani si noi prostii ii tinem pe ailalti prosti in somaj.

pnlist afacerist veros
raspunde: astazi, 15:22 total gresit

cresterile salariale nu vor ajuta pe moment.d-na ene si cei ca ea au uitat ,probabil,demult ce inseamna scoala.nu poti sa mergi la serviciu "cu foamea-n gat",imbracat second -hand,fiindca profesorii reprezinta ,totusi niste modele.vrem invatamant performant?vrem,da?cu cine?cine va veni pt. 10 mil.?aici sunt de acord ca debutantii sa primeasca un minimum de 17 mil.(net),cat primeste un absolvent al academiei de politie.nu vedeti ca e o problema de viitor?chiar nu intelegem ca societate ca nimeni nu va mai veni pt. salarii mici.de fapt,acest guvern de tradatori asta vrea ,sa fim o tara de retardati,sclavi,sa fim usor de condus ca o turma ,sa fim o natie de consumatori.

Angie astazi, 12:18 Gresiti Doamna Ioana Ene

In orice domeniu reformarea incepe prin a acorda unie categorii profesionale garantia si siguranta BENEFICIULUI pe care-l obtine in schimbul unui efort suplimentar.
Nicio categorie profesionala NU ARE INCREDERE IN STAT.

De aceea, Comisia Europeana a cerut in 2005 ca salariile magistratilor sa fie marite pentru a ajunge la nivelul din UE, si abia apoi a cerut reforma.
Monica Macovei a realizat printre altele si alinierea salariilor magistratilor romnai la nivelul UE, iar rezultatul - cel putin la nivelul procurorilor - se vede in faptul ca DNA este singura institutie laudata de Comisia Europeana de 4 ani neintrerupt, INDIFERENT DE REGIM: PDL+PNL sau PSD+PNL.

Canalul Dunăre – Bucureşti, tichie de mărgăritar

Guvernanţii care nu au fost în stare să construiască autostrăzi, drumuri expres, căi ferate, aeroporturi, staţii de metrou sau tren urban vor să 'readucă la viaţă' Canalul Dunăre – Bucureşti

Guvernul Tăriceanu, cel care nu a reuşit în patru ani să construiască prea mulţi kilometri de autostradă, a avizat de curând un proiect mamut de infrastructură: o cale navigabilă menită să "lege" Bucureştiul de Dunăre, Capitala urmând să devină port. Ca şi în cazul altor proiecte anunţate (autostrăzile Piteşti-Sibiu-Arad şi Ploieşti-Focşani-Iaşi, magistrala de metrou Drumul Taberei – Universitate, linia de tren urban Gara de Nord – Otopeni), pe vorbe totul este cum nu se poate mai simplu: jumătate de miliard de euro şi lucrări care să dureze maxim trei ani şi gata canalul.

Începutul s-a făcut cu stângul: licitaţia pentru studiul de fezabilitate se face, dacă nu apare ceva neprevăzut, abia la mijlocul acestei luni. Presupunând că proiectul se va pune în practică, trebuie spus că prezintă numeroase dezavantaje.

În luna septembrie, ministrul transporturilor Ludovic Orban a prezentat ideea canalului Dunăre-Bucureşti în cadru festiv, la guvern, lui Călin Popescu Tăriceanu. În viziunea lui Orban şi a unei "armate de specialişti" prezenţi aduşi la Palatul Victoria, Bucureştiul se poate dezvolta mult mai rapid dacă va deveni port la Dunăre. Trebuie să reluăm mai vechea idee a unui canal care să lege Capitala de Olteniţa, cel mai probabil prin amenajarea complexă a cursului inferior a râului Argeş, a arătat ministrul Transporturilor. Presa a preluat cu entuziasm ideea, prezentând şi motive ce ar face investiţia extrem de utilă: 20 de milioane de tone de marfă transportate în fiecare an, irigaţii pentru partea centrală a Bărăganului, curent electric, reducerea pericolului de inundaţii pentru 30.000 de hectare de teren agricol, 11 localităţi şi peste 6.500 de gospodării. Proiectul de 73 de kilometri a fost dat din grija Companiei Naţionale Administraţia Canalelor Navigabile în cea a Ministerului Transporturilor. Potrivit lui Orban, 8.000 de muncitori ar fi suficienţi pentru finalizarea canalului, jumătate faţă de anii ’80. Ministrul a anunţat triumfalist ecluze ce ar genera aproximativ 75 GWh/an, energie ce ar putea alimenta zeci de localităţi.

FOARTE MULTE PUNCTE SLABE
Guvernanţii au fost însă surzi la argumentele "contra", susţinute în şedinţa de la Palatul Victoria de fostul preşedinte Ion Iliescu. În anii ’80, din postura de director al Consiliului Naţional al Apelor, Iliescu a mai dat o dată aviz negativ proiectului, enumerând foarte multe motive. "Nu există raţiune economică pentru un asemenea canal, nu există activitate economică atât de intensă, nu există mărfuri care să fie transportate, nu există trafic", a argumentat fostul preşedinte.

PRIORITĂŢILE SUNT ALTELE
Iliescu spune că, în momentul de faţă, Bucureştiul este legat prin căi ferate şi şosele de trei porturi dunărene (Olteniţa, Giurgiu şi Călăraşi). Camioanele şi trenurile transportă în fiecare zi mărfuri înspre şi dinspre Capitală. "Deşi există o teorie conform căreia transportul pe apă este cel mai ieftin, camionul şi trenul sunt cu mult mai practice. Ambele ajung atât în port, chiar lângă vapoare, cât şi în fabrica, depozitul, magazinul sau, mă rog, locul unde este nevoie de marfă. Ambele presupun o singură încărcare şi o singură descărcare, exact la destinaţie, ceea ce economiseşte timp, forţă de muncă, bani. Vă dau un exemplu similar: canalul Bega, construit pe vremea împărătesei Maria Teresa la Timişoara, pentru fabrica de zahăr. Canalul nu a mai fost folosit pentru transport după apariţia camionului, pentru că vehiculul era mult mai practic decât navele," argumentează Iliescu.

Al doilea motiv: Dunărea este în prezent foarte puţin folosită în sectorul românesc, iar activităţile din porturi sunt foarte puţine. Nici turismul nu stă prea grozav. Puţinele nave de croazieră cu turişti din Vestul Europei nu au unde şi nici de ce să oprească pe malul românesc. "Ce le poţi arată turiştilor în oraşele româneşti de la Dunăre? Nu există hoteluri, nu există restaurante, nu există mai nimic. Nici autorităţile şi nici investitorii nu au construit prea multe în zona Dunării. Nici la Călăraşi, nici la Giugiu, pe nicăieri. Investiţiile în infrastructură turistică ar fi fost de mare folos Bucureştiului. Gândiţi-vă că în momentul de faţă, la sfârşit de săptămână, toată lumea pleacă spre munte, pentru că acolo există hoteluri, există distracţii. Cum ar fi fost dacă exista aşa ceva şi la Dunăre? Foarte mulţi oameni ar fi preferat să meargă în timpul liber acolo, pentru tot felul de activităţi. Traficul ar fi fost mai bun, aglomeraţia ar fi fost mult mai mică", explică fostul preşedinte. Cum aceste lucruri nu s-au realizat şi nici nu există prea multe proiecte în acest sens, e greu de crezut că turismul va înflori o dată cu investiţia la canalul Dunăre-Bucureşti.

Al treilea contraargument al lui Iliescu: râul Argeş, un curs de apă extrem de capricios şi imprevizibil. Argeşul are debitul inegal. Înregistrările au arătat un debit minimum de 10 metri cubi pe secundă, dar şi unul maximum de 1.000 de metri cubi pe secundă. În perioada interbelică, o viitură venită pe Argeş a inundat oraşul Olteniţa. Râul este şi un mare cărăuş. Aluviunile sale (circa 4 milioane de tone anual) ar colmata foarte rapid toate celelalte amenajări hidrotehnice care s-ar realiza pe cursul apei. Asta ar face ca anual să cheltuiască nejustificat de mulţi bani pentru decolmatarea acestora. Apele Argeşului inferior sunt infectate din cauza faptului că Bucureştiul nu are staţie de epurare a apelor uzate. "Închipuiţi-vă în ce condiţii se va lucra, condiţii foarte grele, de infecţie. Mirosul insuportabil şi calitatea precară a apelor se face simţită şi în zona oraşului Călăraşi. Bucureştiul este un mare consumator de apă, cea mai mare parte provenind din Argeş. Sigur, acum s-a mai redus cosumul din cauza închiderii unor fabrici, dar volumul de apă este imens şi toată ajunge, nefiltrată, necurăţată, netratată, înapoi în Argeş. Lucrarea la acest canal nu trebuie începută, nici măcar gândită, până când Bucureştiul nu va avea o staţie de epurare," este de părere Ion Iliescu. În aceste condiţii, pentru multă vreme, canalul Dunăre-Bucureşti va rămâne o tichie de mărgăritar pe capul chel al României.

PRIMA IDEE, ÎN SECOLUL XIX
Ideea Canalului Dunăre-Bucureşti a apărut prima dată la jumătatea secolul al XIX-lea. Încă din 1864, un trimis al lui Alexandru Ioan Cuza la Paris transmitea la Bucureşti că un grup de capitalişti francezi propunea canalizarea Dâmboviţei "de la Bucureşti şi chiar mai sus spre Olteniţa", precum şi "înfiinţarea unei campanii de navigaţie". Un proiect a apărut în 1880 când inginerul Nicolae Cucu a realizat o schiţă-proiect pentru o cale navigabilă Bucureşti-Olteniţa. În 1929, Parlamentul a adoptat legea privind construirea unui canal care să transforme Capitala în port la Dunăre. Potrivit acestui proiect, Bucureştiul trebuia să aibă în maximum cinci ani două porturi, situate în estul şi sudul oraşului, respectiv în localităţile Glina şi 1 Decembrie. Recesiunea economică din anii ’30 face însă uitat proiectul. Inginerul Dorin Pavel a realizat, înainte de Al Doilea Război Mondial, proiectul unui canal Bucureşti-Olteniţa, care consta din portul aval de abator şi un canal săpat paralel cu Dâmboviţa până la Budeşti. De acolo canalul urma să fie tăiat prin câmpie spre portul Olteniţa. În total în proiect erau şase ecluze de câte 6,5 m înălţime pentru vasele de 1.000-2.000 tone. Proiectul prezentat regelui Carol al II-lea a fost apreciat ca bun, dar s-a amânat pentru ca fondurile să servească rectificării Căii Victoriei şi construcţiei Palatului Regal (actualul Muzeu Naţional de Artă). A urmat războiul şi proiectul nu s-a mai executat.

MARE CTITORIE A ANILOR ’80
Ideea a fost repusă în discuţie în anii ’80. Nicolae Ceauşescu a comandat un proiect Ministerului Transporturilor, iar acesta l-a întocmit. În 1984, la o şedinţă a Comitetului Politic Executiv, au fost chemaţi reprezentanţii Ministerului Transporturilor, dar şi experţii de la Ape. Subiectul a fost prezentat de cei de la Transporturi ca o cucerire a tehnicii şi o necesitate pentru Bucureşti. La mai bine de 20 de ani distanţă, puţinii supravieţuitori ai suitei lui Ceauşescu lansează ipoteza conform căreia dictatorul era preocupat că se finalizau lucrările la canalul Dunăre-Marea Neagră. Ce urma să se întâmple cu utilajele, inginerii, muncitorii care lucraseră calea navigabilă din inimă Dobrogei? Toate acestea putea fi folosite la un nou canal, între Dunăre şi Bucureşti. Ministerul Transporturilor a venit cu ideea amenajării cursului Argeşului inferior şi transformării lui în canal navigabil. Singurii care s-au opus au fost cei de la Consiliul Naţional al Apelor. Argumentele? Aceleaşi ca şi astăzi. Lipsa oricărui fundament economic. După prezentarea părerilor "contra", şedinţa a fost suspendată. Lucrările au început în 1986, fiind oprite după decembrie 1989. După Revoluţie s-a furat aproape totul pe fostul şantier, funcţional mai fiind astăzi doar barajul de la Mihăileşti, în vestul Bucureştiului.


Zero lei pentru canalul lui Orban
Bugetul de stat pe anul viitor nu prevede nici un ban pentru proiectul Canalului Dunăre – Bucureşti. Ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, anunţa în primăvară că finalizarea lucrărilor la Canal ar costa cam 450 de milioane de euro, iar PNL şi-a trecut proiectul în programul de guvernare pentru perioada 2009-2012.

E adevărat, la capitolul "Proiecte în pregătire, fără finanţare". Dacă în urmă cu câteva luni Ludovic Orban anunţa trei variante de finanţare pentru finalizarea proiectului ceauşist, adică bani de la bugetul de stat, bani de la Uniunea Europeană sau concesionare către firme private, acum ministrul spune că s-a oprit la ultima variantă.

"Am discutat cu firme germane, olandeze şi franceze care s-au arătat interesate de proiect", a declarat Orban. Concesiunea ar trebui să se facă pentru 30-35 de ani, firma concesionară urmând să execute lucrarea, să administreze canalul şi să încaseze pe această perioadă toate veniturile, adică taxele portuare şi pe cele de tranzitare, şi să-i revină un procent din energia electrică pe care ar furniza-o hidrocentrala în patru trepte care ar urma să fie cons­truită pe canal.

LUCRĂRILE VOR ÎNCEPE ANUL VIITOR
Orban susţine că lucrările de finalizare a canalului ar putea să înceapă în a doua jumătate a anului viitor, dar în momentul ăsta nu este realizat nici studiul de fe­za­bilitate. Până la 15 noiembrie, ministerul va lansa licitaţia pentru el, spune Orban, justificând şi lipsa prevederilor din bugetul de stat. "Am nevoie de studiul de fezabilitate ca să aloc bani pentru un proiect", explică ministrul. Ludovic Or­ban crede că investiţia este justificată pentru că traficul pe Dunăre creşte, po­trivit tuturor estimărilor, iar Canalul va lega Capitala României de Coridorul paneuropean 7.

ADVERSARII SUNT DIN ALTE PARTIDE
Orban nu se plânge că ar fi avut piedici din partea premierului Tăriceanu când a propus reluarea investiţiei, ci spu­ne că adversarii au apărut din alte zone. "Cel care s-a opus a fost Ion Iliescu. Şi-a păstrat opinia pe care a avut-o acum 28 de ani, când era director la Ape şi nu a vrut să avizeze proiectul pe motiv că traficul nu justifică investiţia. Dar datele s-au schimbat radical de atunci. Bu­cu­reştiul s-a dezvoltat exploziv, iar traficul poate depăşi cu mult estimările", a spus ministrul transporturilor. (Monica Iordache Apostol)


"Nu există raţiuni de nici un fel"
La aproape 25 de ani de la refuzarea primului proiect al Canalului Dunăre-Bucureşti, Ion Iliescu se opune în continuare ideii. Preşedintele de onoare al PSD a fost invitat atât în 1984 la CC, când s-a propus începerea lucrărilor la canal, cât şi în septembrie 2008 la Palatul Victoria, când Ludovic Orban i-a prezentat lui Călin Popescu Tăriceanu ideea reluării construcţiilor.

Fostul preşedinte este de părere că şi atunci, şi acum foarte mulţi din cei prezenţi nu au înţeles prea bine situaţia. "În şedinţa din anii ’80, toţi mi-au ascultat argumentele şi nimeni nu m-a combătut. Au tăcut, pentru ca apoi să-i dea dreptate lui Ceauşescu în momentul când a decis începerea proiectului. La fel s-a întâmplat şi în urmă cu o lună şi jumătate, când, de asemenea, la întâlnirea de la Guvern, am prezentat motivele pentru care nu sunt de acord cu acest proiect. Este o pierdere totală de timp, de bani şi de energie, care nu va aduce nici un beneficiu. Dacă se doreşte dezvoltarea zonei din sudul Bucureştiului, priorităţile sunt cu totul altele. Motivele sunt foarte simple, le-am prezentat celor de la Guvern şi sunt dezamagit că nu au înţeles. Mă aşteptam ca măcar Călin Popescu Tăriceanu să înţeleagă şi să îmi dea dreptate, având în vedere profesia lui de bază.

"PRIORITĂŢILE SUNT ALTELE"
Argumentele se referă la faptul că Dunărea nu este nici pe departe un fluviu circulat, care să aibă nevoie de un asemenea proiect. În al doilea rând, Bucureştiul are deja trei porturi la Dunăre: Giurgiu, Olteniţa şi Călăraşi, de care este legat atât prin căi rutiere, cât şi prin căi ferate. Probabil că în viitor zona metropolitană a Bucureştiului va ajunge până la Dunăre, extinderea ur­mând să se facă pe modelul marilor oraşe ale Europei şi ale lumii. Transportul pe fluviu este redus în sectorul românesc, comparativ cu ce se întâmplă în Europa centrală. Chiar şi turismul este aproape inexistent. Navele cu turişti nu opresc în porturile româneşti, pentru că aceştia nu au ce vedea. Localităţile sunt sărace, iar acolo unde lucrurile nu stau rău, de exemplu, la Turnu Severin, nu au ce vedea. Din port se ajunge întâi în şantierul naval şi abia apoi în oraş. Nu în ultimul rând, nu trebuie să omitem capriciosul râu Argeş. Îmi aduc aminte de o viitură pe Argeş în anii ’80 care a smuls o dragă, utilaj imens, şi a proptit-o de mal. A făcut-o efectiv pilaf. Aceasta este forţa Argeşului, iar cei care cred că amenajând râul îl vor îmblânzi nu ştiu ce spun. Dacă acea dragă, un utilaj complex şi greu, a fost efectiv smulsă, închipuiţi-vă ce se va întâmpla la viituri cu navele de pasageri şi de marfă despre care noii proiectanţi ai canalului spun că îl vor tranzita şi cu porturile care vor fi amenajate", a spus Ion Iliescu.


SURSA: EVZ.ro


1. autostrada dunare bucuresti | de popescu | 02/11/2008 18:53:20
ne-am luat vaporase nu se mai merge pe autostrada la ce crede-ti ca le mai trebuie asfalt circula pe apa mai simplu si fara costuri banii vin de la contrib.asa ca nu se mai complica ca sa faca autostrazi si drumuri .Drumurile se fac inainte de votare si autostrazile.



2. sanchi | de michael | 02/11/2008 20:52:26
canalul e bun.cei care au ramas pe afara de la impartirea spagii pling asta-i situatia in romania.da-le prin protejati un ciolan si vei vedea imediat schimbarea



3. canal | de acsa | 03/11/2008 01:27:53
mai Iliescule de ce sa mai facem ceva in tara asta ?? pt ce ?? sa le lasam toate asa cum sunt si asta e .Di n pmdvd astia ca tine ar trebui sa se abtina , in primul rind datorita virstei .Tie clar nu i-ti mai trebui canal sau autostrada sau altceva .Mai lasa-i si pe astia mai tineri sa se exprime si sa se gindeasca la viitor .



4. canalul | de florin | 03/11/2008 07:54:06
sper ca nici peste1000 de ani sa nu mai fie un guvern liberal.povesti ,povesti pentru prosti care au timp sa asculte



5. MANECHINUL C.PATRICIU TARICEANU,PENALUL STAND-BUY | de INFRIGEMENTUL ADUS DE MANECHIN | 03/11/2008 09:26:25
Federatia Sindicala Hidroelectrica – Hidrosind a atacat in instanta Guvernul si Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului (AVAS) ca urmare a deciziei de transfer a activelor Hidroelectrica catre compania Electrica, in vederea infiintarii companiei nationale integrate decisa recent prin ordonanta de urgenta.„S-a creat un climat de incertitudine. Strategia energetica vorbea de privatizarea complexurile energetice, apoi s-a decis analizarea posibilitatii integrarii unor producatori de energie intr-un distribuitor, iar acum avem in fata un campion energetic cu o cota de piata de 50% care nu stim cu ce costuri se va realiza”, a declarat Valeriu Bining, consultant Delloite in cadrul unei intalniri pe teme de mediu si energie.



6. din pacate... | de Dan | 03/11/2008 09:45:10
... are din nou dreptate Iliescu! Canalul este exact tichia de margaritar care ii lipsea chelului. Avem nevoie de autostrazi moderne, nu de canale. Aveti ideea care este traficul de marfuri prin portul Giurgiu. Apoape zero!



7. CANAL DUNARE-BUCURESTI | de ion ionel | 03/11/2008 10:59:50
Foarte bine, slava Domnului, ca s-a aprobat proiectul! Cei ce critica n-au idee ce vorbesc.



8. Gaura neagra | de thev1russ | 03/11/2008 11:19:11
va puteti imagina de ce sume este nevoie pentru asemenea proiect...pun pariu cu 10 ani din viata ca sunt deja fixate personajele si isi freaca mainile...asta este gaura neagra unde se vor duce miliarde in urmatorii 20-30 de ani...de la constructie pana la intretinere...

Inca o zi de luni in Bucuresti

Ora 10:20 – ajung in statia RATB Semanatoarea, capatul de linie al autobuzului 601. De obicei, sunt 3-4 autobuze parcate, dintre care unul se pregateste de plecare. Azi nu e niciunul. Nu-i nimic, zic, ascult niste muzica la casti. Sau cel putin as asculta, daca nu m-ar bruia zgomotele generate de constructia unor cladiri uriase, chiar in spatele meu. Ca tot merg imobiliarele bine...

Ora 10:30 – niciun autobuz la orizont. Ceilalti oameni din statie incep sa dea semne de nervozitate. Unii isi suna prietena, amanta, seful, amanta sefului, sa le spuna ca intarzie. Mie mi se termina bateria de la MP3 Player si raman cu zgomotele.

Ora 10:40 – autobuzul nu vine. Oamenii incep sa caute mijloace alternative de transport. Doar ca nu vin nici taxi-urile, nici maxitaxi-urile, nici personalul de Videle. O basculanta trece in viteza si toti ne uitam cu jind la lada plina de moloz. Deja am intarziat la serviciu.

Ora 10:45 – sa fie oare adevarat? Silueta irezistibila a unui autobuz se contureaza la orizont. Un domn cu barba si blugi decolorati de langa mine suna pe cineva: “Hai ca vine!”, zice. Rumoare. Oamenii au lasat deoparte injuraturile care le stateau pe buze si se bucura ca vor pleca, in sfarsit. Dar ce se intampla? De ce nu incetineste? Alo, domnu’ sofer! Baaah! In goana sase-sute-unului, de-abia apucam sa vedem ce scrie pe afisajul electronic: “se retrage la autogara Filaret”. Injuraturile revin pe buze. Domnul cu barba si blugi decolorati ofteaza si-si da o palma peste frunte.

Ora 10:52 – de data asta chiar vine. Se deschid usile. Toata lumea urca hotarata, calcand apasat. Doar soferul nu e foarte hotarat si coboara din masina. Curand dispare din raza noastra vizuala. Domnul cu barba si blugi decolorati murmura un blestem. Resemnat, incerc fara succes sa-mi pornesc din nou MP3-ul.

Ora 11:00 – in sfarsit, plecam. Scriu acest text din autobuz. Acum sunt in statia Eroilor si sunt 42 de persoane in masina. Cu tot cu mine.


SURSA: HotNews.ro