Onestitatea si curajul nu sunt chiar punctele forte ale presei romanesti, lucru care se vede cu ochiul liber mai ales in campaniile electorale cand, nu-i asa, toata lumea se declara mai independenta ca niciodata.
Atat doar ca dincolo de aceasta independenta declarata, partis-pris-urile sunt mai mult decat transparente. Cel mai evident este desigur al trustului Intact care are, pana la urma, nerusinarea de a se declara echidistant in conditiile in care patronul sau, ma rog, tatal patroanei candideaza in cadrul unei coalitii care vrea si chiar are sanse mari sa ajunga la guvernare.
Prin alte redactii, desi motivele sunt cu mult mai putin arzatoare si manifestarile ceva mai subtile, inclinatiile sunt cat se poate de evidente. Si asta inca nici nu ar fi capatul lumii, cat faptul ca ele se invart in jurul unei singure persoane, fost, actual si viitor prezidentiabil.
Presa roamaneasca este, in general, pro si anti Basescu, dihotomie valabila si la nivelul comentatorilor politici, cu mentiunea ca tabara anti este cu mult mai bine reprezentata, aproape unanima cu exceptia trustului Realitatea, a Evenimentului zilei si B1TV.
Asta nu inseamana ca nu exista si publicatii independente, dar foarte putine si, in mod obligatoriu, de mai mica anvergura. Cu cat audienta sau tirajul sunt mai mari, cu atat interesele cresc si inclinarea balantei devine inevitabila.
Daca am lasa insa deoparte idealismele, ar trebui sa admitem ca obiectivitatea 100% este imposibila cat timp jurnalistii nu sunt roboti, ci oameni cu convingeri proprii, simpatii, cum altfel decat absolut subiective, si chiar cu umori. Profesionalismul presupune depasirea lor pe cat posibil, insa undeva cate o tusa totusi poate persista.
De aceea, poate ca modelul american (inca o lectie, ce sa-i facem) ar putea fi preferabil. Acolo, marile publicatii isi anunta transparent sustinerea pentru un anumit candidat. De exemplu New York Times, Washington Post, Los Angeles Times si Chicago Tribune si-au declarat oficial sprijinul pentru Barack Obama inaintea scrutinului din 4 noiembrie.
Au facut-o fara afecte, pe baza unor analize care le-au spus ca acesta este candidatul preferabil pentru viitorul SUA. Sigur aceasta afirmare a optiunii este facuta in editorial si nu are nicio influenta asupra stirilor si anchetelor care nu sunt cu nimic influentate.
De altfel, in presa americana editorialistii, asa-numitii "columnists" nici macar nu se declara ziaristi.
Exista si astfel de orientari extraelectorale in chiar tara-mama a presei independente. Ziarele britanice nu fac un secret din convingerile lor.
Cine citeste The Guardian, de exemplu, nu se poate astepta sa gaseasca prea multe idei conservatoare acolo, dupa cum The Times este de dreapta, favorabil conservatorilor, cu singura exceptie notabila din 2001 cand cel mai vechi ziar din Regat s-a plasat de partea lui Tony Blair ( "... pentru prima oara in istoria sa, The Times ofera un sprijin precaut, dar clar Partidului Laburist in aceste alegeri", scrie chiar intr-un editorul al The Times din acea perioada).
Asadar, daca institutii de presa din tari cu adevarat democratice si cu o foarte mare traditie jurnalistica isi asuma public o orientare, fara teama ca incalca deontologia, de ce presa din Romania nu ar urma modelul?
In primul rand, pentru ca presa din Romania nu are orientari ideologice asezate, argumentate, gandite. Patronii au interese, nu convingeri. Ei sustin un om sau un partid in functie de aceste interese si care de la un ciclu electoral la altul ii pot arunca din dreapta in stanga fara niciun fel de probleme. Si-atunci, ce orientare sa declare ziarul?
Cum sa-si asume o optiune argumentata intre candidati cand totul e dictat de interese si/sau umori?
In al doilea rand, pentru ca democratia din Romania nu este pregatita pentru o asezare a apelor. Daca britanicii au ajuns deja in secolul 21, noi inca ne suntem in epoca de piatra. Argumentul, analiza pertineneta, rece este arareori proprie presei de la noi, unde importante raman bolovanul si hardaul cu laturi.
Prima institutie de presa care ar afirma transparent o astfel de optiune argumentate si rationala, bazata pe analiza programelor, are nevoie de foarte mult curaj pentru a sfasia mitul unei obiectivitati prost intelese. Este insa foarte posibil sa fie insa un curaj sinucigas.
Ioana Ene
Sursa: Ziare.com
www.khris.ro astazi, 07:05 Avem tonomate?
In Romania, toti cei care au bani, isi "incropesc" un trust de presa pe care il orienteaza in functie de interese dar nu totdeauna cu succes. D-nul Voiculescu, cu tot trustrul Intact in spate (deci cu milioane de cititotri/telespectatori), nu reuseste sa urce PC-ul peste marja de eroare iar in ceea ce-l priveste pe d-nul Basescu, desi 80% din presa scrie DOAR critic la adresa domniei sale, ramane politicianul cu cea mai mare popularitate (de departe). Aceste exemple ma fac sa gandesc ca totusi, romanii nu sunt chiar asa usor de prostit.
Sneezy
astazi, 09:38 Khris,
Zau nu stiu daca romanii sunt usor de prostit sau nu. Am cunoscut si naivi si banuitori deopotriva.
Ceea ce am observat in urma a numeroase discutii cu diferiti oameni ca pregatire, varsta si profesie este faptul ca romanii gandesc, de cele mai multe ori, dihotomic. Ei seamana foarte mult, si la nivelul orientarii politice, cu suporterii de fotbal (de exemplu, "caine pana la moarte").
Cu toate acestea, din sondajele de opinie poti decanta si o gandire in nuante, o cantarire parcimonioasa a informatiilor cu care sunt bombardati de politicieni prin intermediul mass-media, fie ea independenta sau nu.
La noi n-a avut succes presa de partid (vezi ziarul Viitorul, al liberalilor, sau Dreptatea a taranistilor, desi in perioada '90-'91, ziarul Azi, al FSN-ului, a avut o audienta mare). Presa de partid a fost inlocuita de presa partizana, mai subtila si mai perversa intr-o oarecare masura.
Despre trustul Intact si procentele PC pot spune doar ca publicul nu face, probabil, nici o legatura... (arata tot comentariul) Zau nu stiu daca romanii sunt usor de prostit sau nu. Am cunoscut si naivi si banuitori deopotriva.
Ceea ce am observat in urma a numeroase discutii cu diferiti oameni ca pregatire, varsta si profesie este faptul ca romanii gandesc, de cele mai multe ori, dihotomic. Ei seamana foarte mult, si la nivelul orientarii politice, cu suporterii de fotbal (de exemplu, "caine pana la moarte").
Cu toate acestea, din sondajele de opinie poti decanta si o gandire in nuante, o cantarire parcimonioasa a informatiilor cu care sunt bombardati de politicieni prin intermediul mass-media, fie ea independenta sau nu.
La noi n-a avut succes presa de partid (vezi ziarul Viitorul, al liberalilor, sau Dreptatea a taranistilor, desi in perioada '90-'91, ziarul Azi, al FSN-ului, a avut o audienta mare). Presa de partid a fost inlocuita de presa partizana, mai subtila si mai perversa intr-o oarecare masura.
Despre trustul Intact si procentele PC pot spune doar ca publicul nu face, probabil, nici o legatura intre ele. Dar mai degraba mesajul PC este atat de prost conceput, in lipsa unei orienatri ideologice si doctrinare limpezi, usor identificabile, incat este irelevant pentru electorat.
Si ca sa nu se simta ignorata, Ioana Ene este cel putin ireverentioasa atunci cand, de pe pozitia sa de "micut tonomat de bine", se lamenteaza asupra independentei si echidistantei presei romanesti.
Dar in acelasi timp are dreptate: echidistanta si independenta "care va sa zica ca nu exista".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu